Buna, sunt cine sunt, am şaisprezece ani si mi se rupe de ceea ce se intampla in jurul meu.
Ma gandesc cateodata cat de prost am putut fi cand ma suparau toate glumele de cacat facute de toti taranii inculti din imprejurimi , cat de tare ma afecta ca ma judecau oamenii pentru ca am plete si ma imbrac in negru , cat de tare ma durea faptul ca nu eram acceptat in societate.
Cand inaintezi in varsta incepe sa nu-ti mai pese, exact asta mi s-a intamplat si mie...
Te plictisesti sa-ti pese. Ai impresia ca deja ai fumat toate cacaturile care iti provoaca o anumita stare. Toate vorbele spuse de oamenii din jurul meu ma plictisesc pentru ca sunt aceleasi si se repeta la nesfarsit, le stiu ... mi-au trecut prin plamani ca un fum scos cu forta dintr-o tigara obosita de Marlboro rosu si s-au dus dracului cu atata nepasare la fel ca pişarea de dimineata.
Aceste vorbe sunt la fel de insignifiante precum persoanele ce le scot pe gura.
Nepasarea fata de oameni si fata de ce ma inconjoara m-au facut un narcisist nesimtit.
Nu imi pare rau ca am devenit asta.
Asta e drumul pe care vreau sa-l urmez , vreau sa-mi bag pula in tot ce inseamna societate, sa ma distrez, sa traiesc fiecare clipa si sa mor fericit. Pana la urma, asta e scopul, sa fiu fericit.
Fericitea e des asemanata cu un drog ilegal , e treaba ta de unde il procuri, cand il folosesti, cat timp te tine efectul si alaturi de cine il folosesti . In cazul meu, fericirea e ca si efectul de ketamina, zbori, esti happy, tu esti zen, god, allah, pula mea, insa , la sfarsit apare tripul ala mainstream si de cacat in care te trezesti in cadere . Sfat : acrofobii sa nu consume ketamina!
Foarte tare! Chiar ai reusit sa demonstrezi ca nu-ti pasa, intr-un mod matur! Admit ca sentimentele negative din blogul tau le depasesc pe cele din al meu! comparatia cu tigara a fost miezu! ( semnat,vară-ta)
RăspundețiȘtergere